Habitate protejate

Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum

Pădurile de fag pe soluri acide din Europa Centrală sunt larg răspândite în această regiune, fiind prezente și la noi în țară, în etajul dealurilor înalte și în etajul montan inferior. În zonele de deal și munte aceste păduri sunt dominate la nivel de coronament de specia de fag (Fagus sylvatica), iar stratul ierbos este reprezentat mai ales prin speciile mălaiul cucului (Luzula luzuloides) și afin (Vaccinium myrtillus).

În România pădurile de fag apar ca habitat prioritar în 78 de situri Natura 2000.

Pe lângă fag – specia dominantă- mai apar la nivel de coronament speciile de carpen (Carpinus betulus) și gorun (Quercus petraea). Vegetația de pe sol este foarte bogată în specii, printre acestea și unele specii de plante ierboase mai rare, precum: colțul lupului (Cirsium erisithales),  Pyrola chlorantha, măceș de munte (Rosa pendulina).

Habitatul de pădure de fag tip Luzulo-Fagetum se găsește pe întreaga suprafața sitului, nu se restrânge la nici un nivel de altitudine sau exponență. Întinderea totală a habitatului în sit este de 649,2 ha, la care se adaugă și habitatele amestecate cu pădurile de fag Asperulo-Fagetum, ale căror suprafață este de 82,4 ha. Astfel, raportat la suprafața totală a ariei, acest habitat reprezintă 11-12%.

Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum

Făgetele central-europene sunt destul de bogate în specii, deși de cele mai multe ori acestea  nu prezintă rarități. În amestec cu fagul apare des carpenul, iar la altitudini mai joase și gorunul. Stratul ierbos al păduriilor este reprezentat de speciile floarea paștilor (Anemone nemorosa), gălbeniță (Lamium galeobdolon), vinariță (Galium odoratum). Pădurile de fag din acest tip se întind pe soluri neutre, pe humus bogat în nutrienți.

În România pădurile de fag Asperulo-Fagetum sunt prezente pe toată suprafața Carpaților, la altitudini de 300-1000 m. În total 73 situri Natura 2000 au în formularul standard Asperulo-Fagetum ca și habitat prioritar.

În situl Natura 2000 habitatul se găsește pe suprafețe aflate în partea centrală, la o altitudine de 800-1000 de metri. Întinderea totală a habitatului este de 1288 ha, la care se adaugă și populațiile amestecate cu Luzulo-Fagetum și Symphyto-Fagion, ale căror suprafață este de 222 ha. Astfel, raportat la suprafața totală a ariei, acest habitat reprezintă 24-26%.

Păduri dacice de fag Symphito-Fagion

Este un habitat forestier endemic și reprezintă la nivelul Carpaților cel mai caracteristic tip de pădure, fiind strict răspândit doar în arealul acestora, pe suprafețe mari. Sunt răspândite pe soluri neutre, bazice și acide.

În România este prezentă pe toată suprafața Carpaților, la o altitudine de 900-1400 m. În total 64 situri Natura 2000 le au în formularul standard ca și habitat prioritar.

Habitatul este răspândit pe altitudinile cele mai mari dintre toate făgetele. Din această cauză, acest habitat apare pe culmi sau creste, peste altitudinea de 900 m. De multe ori apare ca o pădure mai rară, cu specii de plante ierboase caracteristice: brustur negru (Symphytum cordatum), breabăn (Cardamine glanduligera), pecetea lui Solomon (Polygonatum verticillatum), Pulmonaria rubra.

Habitatul se găsește pe suprafețe aflate în centrul și vestul  sitului. În afară de acestea se mai găsesc pe altitudini mai mici una-două păduri de stâncării. Întinderea totală a habitatului este de 334 ha, la care se adaugă și populațiile amestecate cu Asperulo-Fagetum și molid, ale căror suprafață este de 166 ha. Astfel, raportat la suprafața totală a ariei, acest habitat reprezintă 7-8%.

Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum

Este un tip de habitat forestier central-est european, reprezentat în țara noastră în arealul de dealuri, de păduri dominate de gorun în amestec cu carpen și fag. Specii caracteristice: gorun (Quercus petraea), carpen (Carpinus betulus), sorb (Sorbus torminalis), scoruș (Sorbus domestica), jugastru (Acer campestre), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), lăcrămioare (Convallaria majalis). În România este prezent în Carpați sporadic, mai ales pe substrat acid, la o altitudine de 300-800 m. Habitatul se găsește pe suprafețe aflate la altitudini mai joase, mai ales în partea de sud-est a sitului Natura 2000. Suprafața totală a habitatului este de 979,1 ha, astfel, raportat la suprafața totală a ariei, acest habitat reprezintă 16%.

Turbării cu vegetaţie forestieră

Este un habitat forestier destul de rar, insular cu o valoare aparte, datorită speciilor boreale numeroase, considerate relicte glaciare.

În situl Natura 2000 Ciomad-Balvanyos au fost identificate trei zone aparținând acestui habitat, una în Tinovul Răbufnitoarea, două în valea Iadului, pe lângă pârâul Egetett.

Centrul zonei Tinovului Răbufnitoarea are caracter de mlaștină tranzitorie, cu petice mari și uniforme de Sphagnum, vegetație de turbărie, iar spre margini are caracter mai ales de mlaștină împădurită. În zonele interioare sunt prezente deschizături mai mari, dar umbroase, umbrozitatea fiind cauzată de speciile de mesteacăn (Betula pendula), mesteacăn pufos (Betula pubescens) și arin alb (Alnus incana).

Pe lângă pârâul Egetett sunt prezente petice mai mici de mlaștini cu turbă (Sphagnum), speciile caracteristice fiind mesteacănul (Betula pendula), Sphagnum sp., Carex brizoides, Pyrola minor, afin (Vaccinium myrtillus), merișor (Vaccinium vitis-idaea), crușân (Frangula alnus), curechi de munte (Ligularia sibirica).

Suprafața totală a habitatului este de 1,14 ha, cu o proporție de acoperire de 0,02 % a sitului.

Acest habitat este foarte vulnerabil, cele mai importante amenințări fiind: degradarea calității apei mlaștinilor, degradarea din cauza tasărilor, exploatările lemnoase, apariția speciilor alohtone.