Grota Sulfuroasă (Peștera Puturosu)
Este cea mai intensivă mofetă sulfuroasă, debitul gazului fiind de 3000 m3.Grota de 14 m lungime este galeria unei foste mine de sulf, din care partea amenajată pentru vizitare este de 7 m. Grota este în continuu plină de gaze, linia galbenă de sulf pietrificată pe peretele grotei marcând nivelul gazului.
Tinovul Răbufnitoarea
Tinovul Răbufnitoarea (Buffogó) este o mlaștină de turbă tipică, înconjurată de făgete, fiind situat pe o suprafață relativ mică (1 ha) la nord de Vârful Puturosu. Numele și-a primit de la răbufniturile bulbucilor de gaze. Vegetația teritoriului o formează flora specifică a tinovurilor eutrofe, dar se pot întâlni și biocenoze oligo-mezotrofe.
Băile Apor lányok
Cuprinde cele mai rare tipuri de ape minerale, 8 izvoare cu diferite parametri fizico-chimice, pH-ul acestora variază între 1,82-4,28. Izvorurile și bazinele de aici sunt considerate unice în Europa, conținând lângă alaun și o cantitate mică de acid sulfuric (vitriol).
Cimitirul păsărilor
Adânciturile pline de gaze sunt rămășițele unei mine de sulf. Dioxidul de carbon sulfuros acumulat pe fundul grotei cauzează moartea păsărilor și liliecilor care zboră la o altitudine joasă, precum și a rozătoarelor și mamiferelor mai mici ajunse aici din întâmplare.
Izvoarele tămăduitoare
Băile cu apă minerală sunt recomandate mai ales pentru afecţiuni reumatice, boli ale aparatului locomotor, afecţiuni ginecologice, bolile sistemului nervos şi boli cardiace.
Cetatea Balvanyos
Cercetările arheologice au arătat că cetatea Balvanyos, existent deja în secolul X, aparţine de grupul cetăților cu turn interior și cu plan neregulat. Până în anul 1603 cetatea era locuită de familiile Apor, ultimul stăpân fiind Apor Miklós. Turnul cel vechi (donjon) de 20 m s-a prăbușit în timpul cutremurului din 1970, de atunci are forma trunchiată de azi.
